TEOR'IE,
teorii, s.f.
1. Formă superioară a cunoasterii
stiinţifice care mijloceste reflectarea realităţii.
2. Ansamblu sistematic de idei, de
ipoteze, de legi si
concepte care descriu si explică fapte sau evenimente privind anumite domenii sau categorii de fenomene. ◊ Loc. adv.
În teorie = în mod
abstract,
speculativ.
3. (În sintagme)
Teoria informaţiei = teorie matematică a proprietăţilor generale ale surselor de informaţie, ale posibilităţilor de păstrare si de transmitere a informaţiilor etc.
Teoria literaturii = ramură a stiinţei literaturii care studiază trăsaturile generale ale creaţiei literare, curentele si metodele artistice etc.
Teoria relativităţii = teorie a relaţiilor dintre spaţiu, timp si miscare a
materiei, în care legile fundamentale ale fenomenelor fizice sunt enunţate într-o formă valabilă atât pentru viteze relative mici ale corpurilor, cât si pentru viteze relative foarte mari, apropiate de viteza luminii.
4. Partea teoretică a instrucţiei militare. [Pr.:
te-o-] - Din fr.
th'eorie, lat.
theoria.
Sursă
: DEX'98
(
32328)
- silvia